De fiecare dată când cineva îmi spune că pleacă în Mallorca, prima întrebare pe care i-o pun nu are legătură cu hotelul sau cu bugetul. Îl întreb ce fel de om e când e în vacanță.
Genul care se trezește la șase ca să prindă răsăritul peste un port pescăresc gol, sau genul care abia la ora aia se gândește să se culce, după o seară care a alunecat de la o terasă la alta. Pentru că Mallorca, spre deosebire de multe destinații de pe litoralul mediteranean, chiar te obligă să alegi.
Nu radical, nu ireversibil, dar te obligă. Insula are două personalități care aproape că nu se ating, iar cele mai multe dezamăgiri de acolo vin din faptul că oamenii ajung în partea care nu li se potrivea.
Am văzut asta de destule ori ca să nu mai fie o coincidență. Familii cu copii mici cazate lângă barurile din Magaluf, care își petreceau serile încercând să acopere zgomotul cu ferestrele închise. Sau, invers, doi prieteni de douăzeci și cinci de ani, plini de energie, blocați într-un sat de munte adormit unde ultimul local se închidea la zece și jumătate.
Nimic în neregulă cu locurile în sine. Problema era potrivirea. Și tocmai despre potrivire vreau să vorbesc aici, pentru că întrebarea nord versus sud nu se rezolvă cu o listă de plaje, ci cu o mică introspecție onestă.
Două insule într-una singură
Ca să înțelegi de ce Mallorca se împarte așa de clar, trebuie să te uiți la relief. Nordul și nord-vestul insulei sunt dominate de Serra de Tramuntana, un lanț muntos care coboară abrupt spre mare și care e trecut de câțiva ani în patrimoniul UNESCO. Munții ăștia au ținut turismul de masă la distanță pur și simplu pentru că nu prea ai unde să construești șiruri lungi de hoteluri pe o coastă care se prăbușește în golfuri înguste. Așa că zona a rămas mai autentică, mai lentă, cu sate de piatră cocoțate pe versanți și cu terase de măslini vechi de sute de ani.
Sudul și sud-vestul sunt altă poveste. Terenul e mai domol, plajele mai late, apa mai puțin adâncă lângă mal. Exact tipul de geografie pe care industria turistică o adoră. Aici s-au dezvoltat marile stațiuni, aeroportul e la o azvârlitură de băț, iar Palma, capitala, își trage energia în tot ce e în jur. Nu e o coincidență că sudul a devenit motorul distracției, iar nordul refugiul celor care fug de ea.
E interesant cum două părți ale aceleiași insule, la mai puțin de o sută de kilometri distanță, pot să te facă să simți că ești în țări diferite. În nord auzi clopote de biserică și greieri. În sud auzi bass și valuri de conversații în cinci limbi. Ambele sunt Mallorca. Depinde doar ce cauți.
Nordul, unde insula respiră mai încet
Dacă ar trebui să descriu nordul într-o singură imagine, aș alege dimineața devreme în Port de Pollença, cu apa golfului netedă ca o oglindă și cu bătrânii localnici care își beau cafeaua tare pe o bancă, fără grabă. E o parte de Mallorca care nu se grăbește nicăieri, și care te contaminează cu ritmul ăsta după vreo două zile.
Pollença și portul ei
Pollença, orașul din interior, e un fel de bijuterie discretă. Are o scară de trepte, Calvari, pe care urci printre chiparoși până la o capelă de sus, iar priveliștea de acolo merită cele câteva minute de gâfâit. Piața centrală, cu terasele ei umbrite, e locul unde duminica se ține piața de producători, și e genul de spectacol lent, cu brânzeturi, ulei de măsline și legume prăfuite de câmp, care îți amintește că insula asta trăiește și din altceva decât din turism.
La câțiva kilometri, spre mare, e Port de Pollença, mai relaxat, mai familial. Nu are agitația marilor stațiuni. Are, în schimb, o promenadă lungă, mărginită de pini, pe care poți merge kilometri fără să te plictisești. E o zonă foarte iubită de familii și de cupluri mai mature, tocmai pentru că nu te asaltează cu nimic. Serile sunt liniștite, cinele lungi, iar cel mai mare eveniment al zilei ajunge să fie apusul.
Alcúdia și golful ei generos
Puțin mai la sud, Alcúdia îmbină două lucruri care rar stau împreună. Are un centru istoric medieval, cu ziduri de piatră pe care poți urca și cu străduțe care miros a istorie romană, pentru că orașul e construit peste vechea Pollentia. Și are, în același timp, una dintre cele mai late și mai lungi plaje din toată Mallorca, cu nisip fin și apă care rămâne mică pe o distanță bună de la mal, ideală pentru copii mici.
Alcúdia e, cred eu, cel mai bun compromis din nord pentru cine vrea liniște, dar nu vrea izolare totală. Ai restaurante, ai câteva baruri, ai viață, dar totul rămâne la o scară omenească. Nu te trezești cu petreceri până în zori sub geam. E genul de loc unde te poți odihni cu adevărat și totuși ai ce face.
Formentor și drumul care taie respirația
Capul Formentor e capătul de nord al insulei, o limbă de stâncă înaintată în mare, cu un far la vârf și cu un drum șerpuit care urcă printre pini bătuți de vânt. Priveliștea de la punctul de belvedere, Mirador es Colomer, e una dintre acele imagini care rămân. Faleze verticale, apă de un albastru aproape indecent, și senzația că ești la marginea lumii.
Plaja Formentor, ascunsă între munte și mare, are un aer aparte, cu pini care coboară aproape până în valuri. E o zonă unde s-au retras de-a lungul anilor scriitori și oameni care voiau liniște, iar hotelul istoric de acolo a găzduit nume mari. Un sfat din experiență, mergi devreme sau spre seară, pentru că la prânz, în vârf de sezon, drumul poate deveni aglomerat și accesul auto e uneori restricționat. Merită totuși efortul de o mie de ori.
Satele de munte, sufletul liniștit al insulei
Aici, în inima Serra de Tramuntana, se ascunde partea care m-a cucerit cel mai tare. Sóller, o vale plină de portocali și lămâi, e legată de Palma printr-un tren de lemn vechi de peste un secol, care hurducăie printre tuneluri și livezi. Călătoria în sine e o mică bucurie de modă veche, fără grabă, cu geamuri deschise prin care intră mirosul de citrice. Din Sóller cobori cu un tramvai tot de epocă până în port, unde poți mânca pește proaspăt privind bărcile.
Deià e satul artiștilor, o îngrămădire de case de piatră ocru agățate pe versant, unde a trăit ani buni poetul Robert Graves. E scump, e cochet, e liniștit într-un fel aproape intimidant. Valldemossa, ceva mai încolo, e locul unde Chopin și George Sand au petrecut o iarnă memorabilă la vechea mănăstire, iar străduțele înguste, pline de flori la ferestre, par desprinse dintr-o carte poștală pe care timpul a uitat s-o strice.
Ca să nu idealizez totul, trebuie spus și partea mai puțin comodă. Satele astea nu sunt pe malul mării. Ca să ajungi la o plajă adevărată ai de condus, iar drumurile de munte cer răbdare și un stomac care nu se supără la serpentine. Sa Calobra, de exemplu, se ajunge printr-un drum cu curbe strânse care coboară brutal spre mare, dar la capăt te așteaptă defileul Torrent de Pareis, o spărtură dramatică între stânci. Nu e o vacanță de lenevit pe șezlong. E o vacanță de descoperit, de condus, de urcat pe poteci.
Sudul, unde insula nu adoarme niciodată
Acum să trecem strada, metaforic vorbind, și să mergem în cealaltă Mallorcă. Sudul e altă temperatură, altă frecvență. Aici ritmul e mai rapid, luminile mai multe, iar seara nu e o încheiere de zi, ci un început.
Palma, orașul care ține totul viu
Palma nu e doar capitala administrativă, e inima care pompează energie în tot sudul. Catedrala La Seu, ridicată deasupra portului, e una dintre cele mai impresionante din Spania, mai ales când soarele de dimineață trece prin rozeta uriașă și pictează interiorul cu culori. Dar orașul nu se rezumă la monumente. Cartierul vechi, cu palatele lui ascunse și cu curțile interioare pe care le zărești prin porți întredeschise, se cere explorat fără hartă, la întâmplare.
Mie îmi place cel mai mult cartierul Santa Catalina, o fostă zonă de pescari transformată într-un loc plin de baruri de tapas, piețe de mâncare și localuri mici unde bucătari tineri experimentează. Serile de acolo au fix energia potrivită, animate fără să fie asurzitoare. Palma reușește un lucru rar, e vie și noaptea, dar are și rafinament. Poți petrece, dar poți și lua o cină lungă și civilizată la un pahar de vin din podgoriile insulei.
Plajele care nu tac
La câțiva kilometri de Palma începe altă lume. Playa de Palma și Arenal sunt bine cunoscute pentru energia lor debordantă și pentru cultura de terasă care nu se oprește. Zona e foarte iubită de turiștii germani, are un aer de petrecere continuă, cu localuri unde berea curge și muzica ține până târziu. Nu e subtil, dar nici nu pretinde să fie. E distracție pură, asumată.
Mai la vest, Magaluf are o reputație celebră ca centru al vieții de noapte, mai ales pentru grupurile tinere de britanici. Aici trebuie făcută o precizare corectă, pentru că imaginea de acum câțiva ani nu mai e complet valabilă. Autoritățile locale au făcut eforturi serioase ca să tempereze excesele și să atragă și un turism de familie, astfel că zona are astăzi și hoteluri renovate, plaje frumoase și zone mult mai calme decât faima ei sugerează. Rămâne totuși un loc unde viața de noapte e un motiv de a veni, nu un accident.
Stațiunile de familie din sud-vest
Ca să nu rămână impresia că tot sudul e o petrecere neîntreruptă, trebuie spus că sud-vestul are și fața lui așezată. Palmanova și Santa Ponça sunt stațiuni gândite pentru familii, cu plaje protejate, cu ape line, cu promenade sigure și cu tot ce trebuie la îndemână. Ai animație și facilități, dar ai și posibilitatea de a te retrage.
Spre sud-est, calele mici precum Cala d’Or oferă un alt tip de sud, cu golfulețe săpate în stâncă, cu apă turcoaz și cu un aer de vacanță confortabilă, mai puțin gălăgioasă. Iar pentru cine caută o plajă aproape sălbatică, Es Trenc rămâne una dintre cele mai frumoase din insulă, cu dune și nisip alb care aduce a Caraibe, un colț rar rămas neatins de betoane, tocmai pentru că e zonă protejată.
Cui i se potrivește fiecare parte
Aici ajungem la miezul lucrurilor, pentru că teoria e frumoasă, dar decizia se ia cu picioarele pe pământ. Hai să fim onești pe categorii, așa cum aș vorbi cu un prieten care mă întreabă direct unde să meargă.
Familiile cu copii mici se simt, de regulă, cel mai bine în nord, la Alcúdia sau Port de Pollença, unde apa rămâne mică mult timp de la mal, plajele sunt late și serile liniștite. Aceleași familii pot fi foarte fericite și în sud-vest, la Palmanova sau Santa Ponça, dacă vor un pic mai multă animație și facilități la îndemână. Ce nu recomand nimănui cu copii mici e o cazare în inima zonelor de petrecere. Nu te odihnești, oricât de frumoasă ar fi plaja de alături.
Cuplurile în căutare de romantism și liniște ar trebui să se uite fără ezitare spre satele de munte, spre Deià, Valldemossa sau Sóller, sau spre golfurile ascunse din nord. Sunt locuri făcute pentru cine vrea să încetinească, să mănânce bine, să se plimbe fără țintă și să privească un apus fără telefon în mână.
Grupurile de tineri, prietenii care vor să iasă în fiecare seară și pentru care vacanța înseamnă și socializare intensă, vor fi mult mai împliniți în sud, în jurul Palmei, la Playa de Palma sau, dacă asta caută explicit, la Magaluf. Ar fi o greșeală să bagi energia asta într-un sat unde nu se întâmplă nimic după apus.
Iar pasionații de mâncare, de vin, de arhitectură și de viață urbană rafinată își vor găsi cel mai bine locul în Palma sau în împrejurimile ei, de unde pot face incursiuni în restul insulei fără să renunțe la confortul unui oraș care are de toate.
Apropo de mâncare, aici insula te răsfață indiferent unde stai. Ensaïmada, spirala aceea pufoasă de aluat pe care localnicii o mănâncă la micul dejun, sobrassada, un cârnat moale condimentat cu boia, sau tumbet, un fel de ghiveci local cu cartofi și vinete, toate merită căutate în localurile mici, nu în restaurantele de pe faleză. Vinurile din zona Binissalem, din interiorul insulei, sunt o surpriză plăcută pentru cine crede că Mallorca înseamnă doar sangria de turist. Mie mi-a rămas în minte o cină simplă într-un sat de câmp, cu pește la grătar și un vin roșu local pe care nu l-am mai găsit nicăieri de atunci. Genul de amintire care nu apare în niciun ghid, dar care rămâne.
Mai e și o zonă de mijloc, coasta de est, care nu se încadrează perfect nici la nord, nici la sud, și care merită o mențiune. Acolo, lângă Porto Cristo, se află peșterile Coves del Drac, cu un lac subteran pe care se dă un mic concert de muzică clasică în barcă, o experiență un pic kitsch, recunosc, dar de neuitat pentru copii. E o parte de insulă potrivită ca punct de întâlnire, dacă familia ta e împărțită între cei care vor liniște și cei care vor animație.
Când poți avea și una, și alta
Vestea bună, și pe care o subliniez mereu, e că Mallorca nu e o insulă mare. Distanțele sunt umane. Poți sta în nord și să faci o zi la Palma. Poți sta lângă Palma și să urci într-o zi în munți, la Valldemossa și Sóller. Un compromis pe care îl recomand des e să împarți sejurul, câteva nopți într-o parte, câteva în cealaltă. Vezi și liniștea, vezi și forfota, și pleci acasă cu imaginea completă a insulei, nu cu jumătate din ea.
Pentru asta ai nevoie de mașină închiriată, cel puțin pentru partea de nord și munte, unde transportul public e limitat și te leagă de orar. În sud te descurci și fără, mai ales dacă stai aproape de Palma. Cât despre perioada ideală, mai și iunie sunt superbe, cu vreme caldă și fără aglomerația de vârf. Septembrie și începutul lui octombrie au tot farmecul verii, dar cu marea încă încălzită de lunile fierbinți și cu prețuri ceva mai prietenoase. Iulie și august rămân cele mai animate, dar și cele mai pline, mai ales în sud.
Ce recomandă, la final, Viva Holidays
După toate astea, dacă mă întrebi ce sfat dau eu, nu îți voi spune că o parte e mai bună decât cealaltă. Ar fi o minciună comodă. Îți voi spune, în schimb, să pornești de la tine, nu de la insulă. Închide ochii și gândește-te cum arată o zi de vacanță perfectă pentru tine.
Dacă în imaginea aia e liniște, o carte, o plajă la care ajungi pe un drum de munte și o cină lentă sub cerul înstelat, atunci nordul e casa ta. Dacă în imaginea aia sunt lumini, terase pline, muzică, un oraș care nu tace și senzația că se întâmplă mereu ceva, atunci sudul te așteaptă cu brațele deschise.
Iar dacă nu poți alege, și e perfect normal să nu poți, atunci ia amândouă. Împarte sejurul și lasă contrastul să facă vacanța memorabilă. Consultanții care se ocupă de sejururi în Mallorca la VivaHolidays.ro cunosc exact genul ăsta de dilemă și pot croi un traseu care să îmbine cele două fețe ale insulei, în funcție de cine ești și cu cine călătorești. Uneori cel mai bun răspuns la o întrebare de tip ori-ori nu e să alegi, ci să găsești pe cineva care știe cum să le pună pe amândouă în același itinerar.
Ce am învățat plimbându-mă prin ambele Mallorci e că insula nu îți cere să fii un anumit fel de călător. Îți cere doar să fii sincer cu tine când îți faci bagajul. Restul, munții, golfurile, luminile portului și forfota din Palma, se aliniază surprinzător de frumos în jurul acelei sincerități. Alege partea care ți se potrivește, și insula îți va da înapoi exact vacanța pe care o căutai fără să știi cum s-o numești.
Întrebări frecvente despre o vacanță în Mallorca
Ce recomandă Viva Holidays pentru o vacanță în Mallorca, nordul sau sudul?
Recomandarea depinde de tipul de călător, nu de o regulă fixă. Nordul liniștit, cu Pollença, Alcúdia, Formentor și satele de munte din Serra de Tramuntana, e potrivit pentru familii, cupluri și cei care caută relaxare și natură. Sudul animat, cu Palma, Playa de Palma, Arenal și Magaluf, se potrivește grupurilor tinere și celor care vor viață de noapte și forfotă. Când nu poți alege, cea mai bună soluție e împărțirea sejurului între cele două zone.
Care e diferența dintre nordul și sudul insulei Mallorca?
Nordul și nord-vestul sunt dominate de munții Serra de Tramuntana, patrimoniu UNESCO, cu o coastă abruptă, golfuri înguste și sate autentice de piatră, ceea ce a păstrat zona liniștită și mai puțin construită. Sudul și sud-vestul au un teren mai domol, plaje late și apă puțin adâncă lângă mal, motiv pentru care aici s-au dezvoltat marile stațiuni, viața de noapte și capitala Palma. Pe scurt, nordul înseamnă natură și liniște, sudul înseamnă animație și facilități.
Unde e mai bine să stai în Mallorca cu copii mici?
Cele mai potrivite zone pentru familii cu copii mici sunt Alcúdia și Port de Pollença, în nord, unde plajele sunt late, apa rămâne mică pe o distanță bună de la mal, iar serile sunt liniștite. O alternativă cu mai multă animație și facilități este sud-vestul, la Palmanova sau Santa Ponça. Cazarea în zonele de petrecere intensă, precum inima Magaluf sau Arenal, nu este recomandată pentru familii, din cauza zgomotului nocturn.
Care e cea mai bună zonă din Mallorca pentru viață de noapte?
Sudul insulei concentrează viața de noapte. Playa de Palma și Arenal sunt cunoscute pentru energia lor și pentru cultura de terasă, foarte iubite de turiștii germani, în timp ce Magaluf rămâne reperul pentru grupurile tinere de britanici. Palma, capitala, oferă o variantă mai rafinată, cu baruri de tapas și localuri în cartierul Santa Catalina. Magaluf s-a schimbat în ultimii ani, atrăgând și un turism de familie, dar viața de noapte rămâne principalul său atu.
Se pot vizita și nordul, și sudul în aceeași vacanță?
Da, iar acesta e un compromis des recomandat. Mallorca e o insulă relativ mică, cu distanțe rezonabile, astfel încât poți sta câteva nopți într-o zonă și câteva în cealaltă, sau poți face excursii de o zi între ele. De exemplu, poți urca dintr-o stațiune din sud până la Valldemossa și Sóller în munți, ori poți face o zi la Palma dintr-o cazare în nord.
Când e cea mai bună perioadă pentru o vacanță în Mallorca?
Mai și iunie sunt luni ideale, cu vreme caldă și fără aglomerația de vârf. Septembrie și începutul lui octombrie păstrează farmecul verii, cu marea încă încălzită și cu prețuri mai prietenoase. Iulie și august sunt cele mai animate și mai potrivite pentru viață de plajă și distracție, dar și cele mai aglomerate, în special în sud.
Ai nevoie de mașină închiriată în Mallorca?
Pentru partea de nord și pentru satele de munte din Serra de Tramuntana, o mașină închiriată e aproape indispensabilă, fiindcă transportul public e limitat și te leagă de orare fixe. În sud, mai ales dacă stai aproape de Palma, te poți descurca și fără mașină, folosind transportul local. Dacă vrei să combini cele două zone și să explorezi golfurile ascunse, o mașină îți dă cea mai mare libertate.
