Mastectomia este o intervenție chirurgicală complexă, care presupune îndepărtarea totală sau parțială a țesutului mamar, fiind de cele mai multe ori indicată ca parte a tratamentului cancerului de sân. Această decizie nu este niciodată una simplă, deoarece implică evaluarea atentă a stadiului bolii, a tipului de tumoare, a factorilor genetici asociați, precum mutațiile BRCA1 sau BRCA2, dar și a preferințelor pacientei. Mastectomia poate avea un rol curativ, preventiv sau paliativ, în funcție de context, și este frecvent precedată de investigații detaliate precum biopsii, RMN, mamografii și consulturi multidisciplinare.
Există femei care aleg mastectomia profilactică, chiar și în absența unui diagnostic confirmat de cancer, atunci când riscul genetic este foarte ridicat. De asemenea, unele paciente sunt diagnosticate cu forme agresive de cancer într-un stadiu incipient și pot opta pentru mastectomie ca metodă de asigurare maximă, împreună cu echipa oncologică. Toate aceste aspecte influențează semnificativ deciziile ulterioare privind monitorizarea imagistică. Astfel, întrebarea dacă mamografia este necesară după mastectomie presupune o analiză individualizată și adaptată la profilul fiecărei paciente.
Tipuri de mastectomie și implicațiile lor imagistice
Mastectomia nu este o intervenție standard, ci există sub mai multe forme. Cea mai cunoscută este mastectomia totală, unde se îndepărtează complet țesutul mamar, inclusiv areola și mamelonul. O altă variantă este mastectomia subcutanată sau cu conservarea pielii, care poate păstra anumite structuri pentru a facilita reconstrucția ulterioară. De asemenea, există mastectomia parțială sau chirurgia conservatoare, cunoscută și sub denumirea de lumpectomie, unde doar segmentul afectat este excizat, păstrându-se restul glandei mamare.
Fiecare dintre aceste intervenții aduce consecințe specifice din punctul de vedere al supravegherii imagistice. La femeile cu mastectomie parțială, rămâne un volum considerabil de țesut glandular care trebuie examinat periodic, prin metode standardizate de screening. La polul opus, mastectomia totală presupune absența aproape completă a țesutului ce poate fi investigat prin mamografie, ceea ce schimbă fundamental planul de urmărire.
Un alt scenariu important este mastectomia unilaterală, în care doar un singur sân este excizat. Sânul contralateral, rămas intact, necesită o urmărire atentă, identică cu screeningul recomandat femeilor la risc crescut. Astfel, mamografia devine indispensabilă pentru sânul conservat, iar abordarea imagistică se diferențiază clar în funcție de anatomia postoperatorie.
Necesitatea mamografiei după mastectomia totală
Atunci când mastectomia a fost completă, se presupune că întreaga glandă mamară a fost îndepărtată. Totuși, chiar și în aceste condiții, pot rămâne mici fragmente reziduale de țesut mamar, invizibile intraoperator, dar care pot constitui un substrat potențial pentru recidivă locală. Chiar dacă probabilitatea este redusă, ea nu este nulă.
Din acest motiv, medicii recomandă o monitorizare clinică periodică. Examenul fizic atent, palparea cicatricei și a axilei, alături de explorări imagistice precum ecografia sau, în unele cazuri, RMN-ul, pot aduce informații importante privind recidivele locale. Mamografia, în sine, nu este indicată de rutină pentru regiunea mastectomizată, deoarece lipsește masa glandulară care ar putea fi examinabilă. Excepțiile apar atunci când se suspectează o recurență accesibilă imagistic și poziționabilă corect pe aparatul de mamografie.
Este esențial ca pacientele să nu presupună că mastectomia le exonerează complet de controalele regulate. Riscul de recidivă, deși redus, este existent, iar depistarea precoce, prin orice mijloc diagnostic indicat, crește considerabil rata de succes terapeutic în caz de reapariție a bolii.
Mamografie la sânul contralateral și în cazul mastectomiei unilaterale
Femeile care au păstrat un sân într-un context oncologic au obligația de a continua screeningul conform ghidurilor actuale. Sânul contralateral nu este protejat prin mastectomia de partea opusă și poate deveni, la rândul său, sediul unei noi tumori primare. Acest risc este amplificat la femeile cu antecedente oncologice sau cu mutații genetice identificate.
De aceea, supravegherea acestui sân trebuie făcută prin metode validate precum mamografia, de obicei anual. Tehnologia utilizată poate include varianta digitală standard, dar și forme avansate precum tomosinteza sau mamografia 3D, mai ales în cazurile cu sâni denși. Una dintre metodele clasice, răspândite în centrele medicale, este mamografie 2D, care rămâne un standard de bază în screeningul populațional.
Rolul mamografiei în acest context este esențial pentru depistarea microcalcificărilor, a nodulilor incipienți sau a altor semne subtile ale unui proces malign precoce. Complementar, ecografia poate fi recomandată în funcție de densitatea țesutului sau la cererea pacientelor, iar RMN-ul poate fi indicat în cazul celor cu risc genetic confirmat sau cu antecedente familiale semnificative.
Rolul reconstrucției mamare în decizia privind mamografia
Reconstrucția mamară post-mastectomie adaugă un strat suplimentar de complexitate asupra deciziilor imagistice. Există metode variate de reconstrucție: cu implanturi siliconice, cu lambouri musculare (precum TRAM sau DIEP), ori combinate. În majoritatea cazurilor, aceste reconstrucții nu conțin țesut mamar glandular, ci doar structuri artificiale sau transferate de la alte regiuni corporale.
Totuși, uneori pot fi păstrate mici porțiuni de țesut glandular pentru o mai bună estetică sau din motive chirurgicale. În astfel de situații, screeningul imagistic trebuie discutat individualizat. De regulă, nu se recomandă mamografia în sânul reconstruit, dar se poate indica ecografia și, uneori, RMN-ul pentru a investiga dureri, modificări ale conturului sau suspiciuni de recidivă locală.
Este important ca pacientele cu reconstrucții să primească consiliere adecvată despre ce tipuri de investigații sunt utile și la ce intervale, în funcție de tehnica folosită și de eventualele simptome sau semne clinice.
Când devine mamografia utilă după mastectomie
Deși mamografia nu este recomandată de rutină în zona mastectomizată, există excepții. Unele recurențe locale pot apărea la nivelul marginii pectorale, unde rămân resturi mici de țesut sau unde reconstrucția permite o fereastră imagistică. În acele cazuri, o mamografie direcționată, focalizată pe regiunea respectivă, poate aduce date utile. Totuși, în majoritatea acestor situații, ecografia rămâne prima alegere datorită sensibilității și adaptabilității la zone anatomice dificile.
Mai rar, RMN-ul poate fi utilizat în cazuri de recurențe suspecte, mai ales la paciente cu reconstrucții complexe sau cu risc genetic mare. Mamografia devine utilă doar atunci când este posibilă poziționarea corectă și când se ține cont de tipul exact al reconstrucției și de scopul clinic.
Mamografia rămâne un instrument de bază în supravegherea oncologică, dar utilizarea ei după mastectomie trebuie adaptată la fiecare caz. Nu există o recomandare universal valabilă, ci doar decizii informate, luate în context multidisciplinar. Femeile cu mastectomie bilaterală totală, fără reconstrucție cu țesut glandular, nu mai au nevoie de mamografie. În schimb, sânul contralateral păstrat necesită monitorizare anuală, iar mamografia, indiferent de formă, inclusiv 2D sau tomografică, rămâne obligatorie.
Responsabilitatea monitorizării este partajată: echipa medicală trebuie să ofere informații clare, iar pacienta trebuie să fie proactivă, să participe regulat la consultații și să semnaleze orice modificare suspectă. Supravegherea după mastectomie înseamnă nu doar tehnologie, ci și vigilență umană, empatie medicală și o relație continuă și deschisă între medic și pacient.
